Episodul 2 – OEVE și tradiția Ordinului Sfântul Gheorghe
Eques Ornatus Bogdan Gîlculescu
În orice ceremonie de acreditare sau de avansare în grad, la fel cum apare și în partea a III-a – „Recunoașteri și Valori”, în Atlasul Cavaleresc al OEVE, este amintit statutul OEVE de continuator al tradiției Ordinului Sfântul Gheorghe, cu o înșiruire de ani : 1273, 1308, 1468.
Un profan își va pune implicit întrebarea legat de ce reprezintă acești ani în istoria Ordinului și ce înseamnă, în fapt, continuarea acestei tradiții.
Fondarea Ordinului Sfântul Gheorghe este legată de Dinastia de Habsburg, una dintre cele mai importante dinastii din Europa, care a deținut numeroase înalte demnități – împărați ai Sfântului Imperiu Roman de națiune germană, ai Germaniei (structuri desființate de Napoleon), împărați ai Imperiului Austriac, regi ai Ungariei, Croației, Galiției și Lodomeriei, Spaniei, Portugaliei, Boemiei, marchizi ai Moraviei, principi ai Transilvaniei, Mari duci ai Toscanei, Cracoviei și Bucovinei.
Primul prinț de origine germană al Casei de Habsburg, Rudolf I, devine rege al Sfântului Imperiu Roman, înscăunat pe tronul lui Carol cel Mare din Aix-la Chapelle, în 1273, după 20 ani de instabilitate politică în Imperiu, ulterior morții lui Frederic al II-lea din dinastia Staufer.
Rudolf este cel care fondează în Carinthia – în regiunea montană friulană, între actualele granițe ale Italiei și Sloveniei, la acel moment parte din Imperiu, Ordinul Sfântul Gheorghe de Carinthia la 1273. Scopul principal al Ordinului era acela de a proteja granițele Carinthiei de invazia turcească, în special, precum și Biserica Catolică de eretici, în general, iar pe efigia sa era întruchipat Sfântul Gheorghe ucigând dragonul, încolăcit la picioarele calului.
În 1308, Henric al VII-lea de Luxembourg, transformă Ordinul Sfântul Gheorghe de Carinthia în Ordinul celor Patru Împărați, cunoscut și ca Ordinul Vechii Nobilimi.
În 1326, Carol Robert de Anjou fondează Societas Militae Sancti Georgii, iar în 1408, Sigismund de Luxembourg, rege al Ungariei și Croației și, apoi, Împărat al Sfântului Imperiu fondează Ordinul Dragonului, pe aceleași principii dezvoltate în Carinthia, dorind să îşi asume tradiţia deja aproape seculară a Ordinului Sfântului Gheorghe, a cărui influenţă în regat trebuie să fi fost cu mult mai mare decât ne lasă să deducem sporadicele informaţii documentare pe care le avem despre acesta. (De notat și că domnitorul Țării Românești, Vlad al II-lea, tatăl lui Vlad al III-lea „Țepeș”, a fost primit pe 13 decembrie 1431 în Ordinul Dragonului fondat în 1408 de Sigismund.)
Pe acest fundament istoric, în noaptea de Crăciun a anului 1468, un alt membru al Casei de Habsburg, Frederick al III-lea, preia dogmele Ordinului din Carinthia, fondând Ordinul Sfântul Gheorghe la Roma, ca ordin secularizat Casei de Habsburg, pentru care primește acordul Papei Sixtus al IV-lea în 1472. Abia în 1493, însă, sub Împăratul Maximilian de Habsburg și cu acordul Papei Alexandru al IV-lea, Ordinul de la Roma și cel din Carinthia se unesc, devenind Ordinul Sfântul Gheorghe.
Arhiducele Maximilian Hansburg-Lothringen – Wein Ordensprotektor al Ordo Equestris Vini Europae – va fi prezent la Timișoara și Recaș, în perioada 22-24 septembrie 2023, pentru a participa la Festivalul Cavaleresc al Vinului Românesc, organizat de Consulatul România al OEVE.
){kind=link}